Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului – ABD-RU-SCHIN

Vă doresc o Sărbătoare a Paştelui plină de Înţelepciunea cunoaşterii adevărate. CHRISTOS A ÎNVIAT !

[ Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului
Conferinţă suprimată în ediţiile actuale

O mare eroare se transmite deja de milenii: presupunerea, de multe ori afirmată, că Isus din Nazaret a fost, în acelaşi timp, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului este eronată. În Isus din Nazaret s-a încarnat o parte a Divinităţii, pentru a edifica între aceasta şi omenire puntea peste prăpastia pe care omenirea-însăşi a săpat-o prin dezvoltarea exagerată a intelectului, care este legat de spaţiu şi timp. Astfel, Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, din Care era o parte, dar El nu-şi putea îndeplini misiunea în mijlocul omenirii decât fiind carne şi sânge. În timpul încarnării, de asemenea, El a rămas Fiul lui Dumnezeu.
Dar, de vreme ce a fost Fiul lui Dumnezeu, El nu putea fi Fiul Omului; aici sunt două lucruri diferite; El a fost, şi El este şi acum, Fiul lui Dumnezeu. Cine este, deci, Fiul Omului?
Deja discipolii se mirau de faptul că Isus vorbea la a treia persoană când era vorba de Fiul Omului şi L-au întrebat despre acest subiect. Cronicarii au transformat în tradiţie această presupunere a discipolilor, cum că Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Fiu al Omului, ar fi reprezentat una şi aceeaşi persoană. Toate Scrierile s-au aşezat pe această bază şi, conştient sau inconştient, au transmis erori.
Când Isus vorbea de Fiul Omului, el vorbea anticipând Venirea Lui. El însuşi L-a anunţat, pentru că Venirea Fiului Omului este într-o relaţie dintre cele mai apropiate cu misiunea Fiului lui Dumnezeu. El spunea: „Dar când va veni Fiul Omului…”, etc..
Şi aici este o mişcare circulară, ca peste tot în creaţie. Divinitatea a coborât către omenire, graţie lui Isus, pentru a aduce şi a însămânţa Adevărul. Sămânţa a răsărit, fructele sunt coapte şi culesul e aproape. Prin mişcarea circulară şi datorită Adevărului adus de Fiul lui Dumnezeu, omenirea trebuie să se înalţe acum, matură şi viguroasă, către Divinitate în Fiul Omului şi, prin El, trebuie să se lege din nou strâns de Dumnezeu.
Acesta nu este un gând pur simbolic, cum îşi imaginează mulţi, ci Cuvântul se va împlini întocmai prin mijlocirea unei persoane, aşa cum a fost în cazul lui Isus. Între aceste două Persoane, Isus – Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului se găseşte imensa karmă a omenirii.
Isus a mers la Ierusalim pentru sărbătorile Paştelui, la care mulţi din oamenii lumii erau prezenţi. Oamenii au trimis delegaţi în Ghetsimani, să meargă şi să-L caute pe Isus. Acesta a fost momentul în care oamenii, plini de ură, L-au întâmpinat pe Trimisul divin cu brutalitatea pământească a reprezentanţilor săi. Şi acum, fiţi atenţi la momentul când El părăseşte grădina, găsindu-i pe toţi adunaţi în faţa Sa, cu arme şi torţe, plini de gânduri de pieire.
În momentul în care Fiul lui Dumnezeu a pronunţat aceste cuvinte: „Eu sunt”, predându-Se astfel omenirii, s-a declanşat enorma karmă cu care aceasta s-a încărcat. Începând din acest moment, ea a apăsat asupra omenirii, târând-o pe aceasta tot mai aproape de Pământ, conform legilor inflexibile ale Universului, şi asta până la momentul când soluţia finală se va apropia. Suntem foarte aproape de acest moment.
Aceasta se va închide, ca un ciclu ovoidal. Declanşarea vine prin Fiul Omului!
Când omul, urmare a unor evenimente grave, va fi descurajat, disperat şi complet înfrânt, când se va vedea mic, cu totul mic, atunci va suna ceasul când el Îl va dori şi Îl va căuta arzător pe Trimisul divin promis. Când va şti unde să-L găsească, el va trimite, ca odinioară, delegaţi. Numai că aceştia nu vor fi cuprinşi de idei de nenorocire şi de ură; de această dată, omenirea pe care o vor reprezenta va veni distrusă, umilă, imploratoare şi plină de credinţă în Cel care a fost desemnat de către Ghidul cel mai înalt al tuturor lumilor pentru a-i scoate din exil, pentru a le aduce salvarea şi a-i elibera din mizeria spirituală şi, de asemenea, din necazul pământesc.
Aceşti trimişi vor pune, de asemenea, întrebări. Şi, la fel cum altădată, în Ghetsimani, Fiul lui Dumnezeu a pronunţat aceste cuvinte: „Eu sunt”, ceea ce a reprezentat începutul karmei omenirii, la fel, de această dată, Trimisul lui Dumnezeu va răspunde prin aceleaşi cuvinte: „Eu sunt”, şi astfel karma grea a omenirii se va risipi. Cuvintele care au făcut să cadă greutatea imensei vine asupra omenirii pline de ură vor ridica această vină omenirii prin aceeaşi întrebare plină de îngrijorare şi totuşi apropiindu-se plină de încredere şi de implorare.
Oricât de grandioasă ar fi mişcarea circulară a acestei karme, ea se realizează cu o asemenea siguranţă şi cu o asemenea precizie încât profeţiile se vor împlini. Şi, începând din ceasul când, pentru a doua oară, aceste cuvinte vor fi pronunţate de un Trimis al lui Dumnezeu în faţa omenirii, totul va începe să se înalţe. Atunci şi numai atunci va începe Împărăţia păcii, urmând astfel voinţa din Înălţimi.
De o parte, vedeţi trimişii urii omeneşti împotriva Fiului lui Dumnezeu, triumfând, în aparenţă, asupra Lui, înlănţuindu-L şi torturându-L. A urmat decadenţa continuă, conform legii inflexibile a efectului reciproc. Dar, în acelaşi timp, sămânţa răspândită de Isus a încolţit şi s-a maturizat. Fiul Omului, ca Trimis al lui Dumnezeu anunţat de Isus Însuşi, vine acum, pentru a continua şi a desăvârşi, la chemarea Fiului lui Dumnezeu, lucrarea pe care acesta a pregătit-o, pentru a recolta şi a separa pleava de grăunţe, conform dreptăţii divine.
Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit din iubire printre oameni, pentru a restabili legătura pe care omenirea o rupsese. Fiul Omului e omul care este în Dumnezeu, închizând, în mişcare circulară, ciclul, pentru ca armonia pură să-şi poată din nou răspândi curenţii prin toată creaţia.

Abdruschin – „În Lumina Adevărului” – Mesajul Graalului
Ediţia Completă 1931 ]

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.