Un om a murit subit. Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i… Fiul meu, e timpul sa mergem… Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: De ce asa curand? Aveam atatea planuri… Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale. – Dar uita-te! Ce ai in valiza? Ceea ce ti-a apartinut? Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui lucrurile mele, hainele, banii? – Imi pare rau, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Au apartinut pamantului. Atunci sunt amintirile mele? – Imi pare rau, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Au apartinut timpului. … Atunci talentele mele? Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Au apartinut circumstantelor. Atunci prietenii mei, membrii familiei mele? Imi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut. Au apartinut drumului tau prin viata. Dar sotia si copiii mei? Imi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut. Au apartinut inimii tale. Atunci trupul meu? Nici acesta nu ti-a apartinut niciodata. A apartinut taranei din care a fost luat. Atunci e sufletul meu? – Imi pare rau, fiule, dar sufletul nu ti-a apartinut. Sufletul tau imi apartine Mie. Atunci omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise. ERA GOOOOALA. Cu o lacrima de dezamagire, omul il intreba pe Dumnezeu: – Nu am avut niciodata nimic? – Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale… Tot ceea ce ai intreprins in viata este al tau. Numai faptele tale merg acum cu tine si vor trage de la sine dupa cantarul dreptatii ceea ce a fost bun sau rau. Viata este doar un moment. Un moment care e numai al tau. Este o calatorie plina de libertate ce-ti da sansa sa alegi ceea ce trebuie sa faci. Tot ceea ce ai facut, tie ti-ai facut. Daca ai facut bine, bine vei avea, si multime de martori vor marturisi pentru tine, pentru binele facut si vei fi pomenit in veac cu bucurie de toti cei pe care i-ai bucurat. Insa de-ai facut rau, cu ce te vei alege? Cum vor marturisi ce-i ce ti-au fost in preajma despre tine. Cum ti se va arata cu degetul faptele tale rele, care pe langa faptul ca le-ai facut, le-ai si inmultit printr-un exemplu prost.
One thought on “Pildă :”Valiza vieţii””
Comments are closed.
PICĂTURI DE DIVINITATE !
Într-un mit indian se povesteşte cum, într-o zi, zeul Brahma decide să se joace, dar îşi dă seama că nu are cu cine, aşa că purcede să-şi îndulcească eternitatea creându-şi o parteneră, pe frumoasa Maya.
Întruchipare a receptivităţii feminine, Maya îşi dezvoltă imediat un gust fin pentru joc. Astfel, într-o zi îi propune lui Brahma un nou joc, cu condiţia ca el să facă tot ce spune ea. Brahma consimte.
La îndemnul Mayei, Brahma creează soarele şi stelele, pământul şi animalele. Aruncând o privire asupra rezultatului, Maya nu-şi poate stăpâni bucuria în faţa frumuseţii lumii şi, exaltată, îi cere lui Brahma:
“Acum vreau să creezi un animal atât de inteligent şi de conştient încât să poată aprecia frumuseţea creaţiei tale”. Şi Brahma a creat omul.
“Foarte bine! Acum urmează cea mai frumoasă parte a jocului” spune ea şi începe să-l taie pe Brahma în mii şi milioane de bucăţi. După ce pune câte o bucată din Brahma în fiecare om, îi spune acestuia:
“Acum te voi face să uiţi cine eşti, iar tu vei încerca să te regăseşti”.
Se zice că jocul zeilor continuă şi astăzi.
Brahma este acolo, înauntrul fiecăruia dintre noi, iar Maya (Iluzia) ne împiedică să ne amintim cine suntem.
(Dintr-o adaptare după o istorisire din “The Mastery of Love” de Don Miguel Ruiz)