“Judecata, viaţa şi ocupaţia duhului” – De prof. Scarlat Demetrescu

1

Citat din cartea  prof. Scarlat Demetrescu „Din tainele vietii si ale universului” ,care explica  de ce uneori viata, intamplarile zilnice, lupta noastra cu greutatile, poate parea tare nedreapta, dar… nu si fara explicatie…..

 

 „Judecata, viaţa şi ocupaţia duhului

Judecata duhului

       Intrupându-se ca om pe pământ, entitatea spirituală sau duhul îşi duce viaţa săvârşind uneori fapte bune, dar, de cele mai multe ori – fapte necugetate. în înţelepciunea Ei, Divinitatea a socotit că nu e bine ca greşelile comise de un duh în decursul întrupării sale să i se înscrie mereu în cartea vieţii, pentru că el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni şi alte greşeli din vieţile trecute. Duhul s-a întrupat să lichideze sau să corijeze o parte din ele, dar dacă se adună greşeli noi în cartea vieţii sale, nu va mai putea să le achite niciodată. Prin urmare, Divinitatea a hotărât ca multe din greşelile comise de un om trupesc, în decursul unei vieţi, să fie plătite chiar în acea viaţă.

Prima judecată a duhului are loc în timpul vieţii sale terestre. La câteva ceasuri sau zile de la greşeala comisă, duhul este chemat sus, în faţa unui Tribunal compus din cei trei superiori ai marelui grup din care face parte – grupul german, latin, slav etc. în faţa acestui For de prim grad, apare spiritul culpabil şi acuzatorul său. Acuzatorul îşi formulează plângerea contra fratelui său, care i-a adus o critică nedreaptă, o pierdere nemeritată, o suferinţă nemotivată etc, şi cere ca Justiţia divină să-i dea satisfacţie. Inculpatul este însoţit de dreptaşul său, care a văzut şi auzit tot, asistând ca martor al Divinităţii. Vinovatul nu-şi poate nega fapta, ci cel mult caută să o motiveze, pentru că patru martori glăsuiesc împotriva sa. Astfel fapta este înscrisă în perispiritul greşitului, este cunoscută de dreptaşul său, de dreptaşul victimei, şi, în plus, e fotografiată în arhiva eterică a Pământului. Aşadar, negarea este imposibilă, cel mult acuzatul caută să se scuze. Examinând împrejurările, judecătorii apreciază gravitatea faptei, iar Legea divină, cerând ca nimeni să nu se facă judecătorul semenului său, dictează o pedeapsă mai mare ori mai mică.

Către dimineaţă, duhurile se coboară în trupurile lor şi nici unul dintre ele nu ştie ce s-a petrecut în acea noapte, sus în spaţiu. Dar în zilele următoare, anumite forţe execută sentinţa asupra culpabilului şi el cade greu bolnav, are o pierdere oarecare, ori suferă moralmente din cauza unei acţiuni făcută contra persoanei sale. Cu alte cuvinte, omul trece prin zile grele, în care sufletul îi este zdruncinat din seninătatea, pacea şi mulţumirea lui.

În general, aceste pedepse nu sunt de lungă durată şi nici atât de drastice, încât să schimbe prea mult destinul. Este ca şi cum s-ar ţese o pânză şi, din timp în timp, un nod apare în urzeală sau bătătură şi pânza iese cu mici noduri. Cu alte cuvinte, viaţa îşi urmează firul trasat, orânduit dinaintea întrupării duhului, dar în decursul ei intervin lacrimi şi suferinţe, care sunt fructul greşelilor actuale ale duhului. Aşadar, în decursul vieţii trupeşti, duhul se prezintă de multe ori în faţa Juriului suprem al marii colectivităţi din care face parte, plătind greşelile comise în această viaţă.

Dar în fine, aţa de pe mosorul vieţii s-a terminat, ziua plecării a sosit şi duhul trebuie să-şi părăsească locuinţa de lut. După încetarea vieţii terestre, duhul e luat de ghidul său, urcat în faţa celor trei superiori ai grupului său, care examinându-1 sumar, dau o sentinţă provizorie, ordonând în ce nivel va locui pe durata şederii sale în spaţiu. După aceea e luat de ghid şi coborât la suprafaţa pământului, pentru a sta o vreme în preajma celor dragi, consolându-i, conducându-le paşii, corectându-i şi încurajându-i. Cu această ocazie, el asistă la înmormântarea trupului său, observându-Şi trupul pe care 1-a animat şi cu care a gustat toate plăcerile lumii trupeşti. După aproximativ 42 de zile — timp în care se purifică în sferele inferioare – duhul îşi ia zborul şi se înalţă în nivelul desemnat, conform hotărârii superiorilor grupului său. După o şedere mai scurtă sau mai îndelungată in spaţiu, timp în care a luat cunoştinţă de tot trecutul său, superiorii săi decid coborârea la o nouă întrupare.

In vederea stabilirii noii forme de viaţă, duhul va fi prezentat înaintea Forului suprem al Pământului. Pentru desfăşurarea acestei judecăţi, ghidul său îl prezintă în faţa celor trei superiori ai Pământului, superiorii îngerilor care conduc evoluţia globului, cu tot ce se află pe el. Acest Juriu suprem al Pământului este prezidat, de la distanţă, de Stăpânul sistemului solar. Juriul Pământului examinează toată viaţa duhului candidat la reîntrupare – binele şi răul făcut de el, şi examinarea sa este văzută, auzită şi ştiută, chiar în acel moment, de Guvernatorul solar. In fine, Domnul, stând pe tronul Său solar, pronunţă sentinţa care este transmisă mental, de la distanţă.

După gradul de evoluţie al duhului putem spune că există două moduri în care decurge judecata.

Dacă duhul ce se va întrupa este de un ordin inferior, cei trei superiori ai grupului său expun fulgerător viaţa lui umană, faptele luminoase şi petele întunecate ale existenţei sale. Judecata este audiată de Domnul din tronul Său solar, şi de Juriul suprem al Pământului. Sentinţa se dă de Domnul şi este pronunţată de preşedintele Juriului suprem al Pământului format din trei entităţi angelice, înconjurat de 9 asesori şi 27 delegaţi, toţi îngeri, aparţinând Forului suprem al Pământului, compus din 39 de sfinte duhuri angelice.

Entitatea candidată la întrupare care aparţine unei trepte evolutive superioare, fiind conştientă de puterea legilor cereşti şi cunoscându-şi’ acum, ca duh – după o analiză îndelungată – toate greşelile, îşi alcătuieşte singură planul noii vieţi terestre, prin care să-şi achite datoriile sau să-şi repare greşelile, din alte vieţi. înfăţişându-se în faţa Forului suprem – format din 39 de îngeri, sfinte duhuri ale Adevărului şi Domnului suprem şi nevăzut – duhul decis să se întrupeze îşi prezintă planul întocmit pentru noua sa viaţă trupească. Stăpânul sistemului solar, examinând planul şi găsindu-1 bun îşi dă binecuvântarea, iar Juriul suprem al Pământului, prin preşedintele său, în numele Celui de sus, pronunţă Amin, adică: Să fie aşa precum tu ai dorit.

Spiritele inferioare nu au discernământul necesar întocmirii unui destin nou prin care să-şi achite datoriile şi să repare greşelile comise împotriva părinţilor, copiilor, fraţilor, semenilor. Nu e uşor să alcătuieşti o formă nouă de existenţă pământească, în care angrenajele să fie astfel făcute încât să satisfacă, dintr-o dată, mai multe exigenţe, şi să realizeze mai multe reparaţii. De aceea; în asemenea cazuri, cele trei sfinte duhuri supreme ale grupului de care aparţine duhul examinează trecutul vieţii sale, adună faptele, le elimină pe unele, le preferă pe altele, pentru a fi reparate cât mai multe din datorii sau supărări, şi în fine, din totalul lor alcătuiesc un nou destin, pe care duhul inferior îl primeşte, i se supune, cunoscând înalta înţelepciune a celor care au examinat şi hotărât. Judecata fiind făcută, duhul e coborât de ghidul său în nivelul cuvenit gradului său evolutiv, şi de acum, până la viitoarea sa întrupare, face următoarele trei lucruri capitale:

  1. îndeplineşte misiunea primită de la superiorul grupului său;
  2. asistă la conferinţele-lecţii ale superiorilor săi, pentru a învăţa noi taine cereşti;
  3. pregăteşte viitoarea sa viaţă pământească, căutând duhurile împreună cu care se va întrupa, încheind cu ele anumite înţelegeri.

Prin urmare a doua judecată se face între două întrupări ale duhului.

În fine, a treia şi cea mai înfricoşătoare judecată are loc când s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la şcoala planetei noastre. Ea arc loc aproximativ după 26.000 de ani de existenţă pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituală şi-a dus existenţa când pe pământ – ca om trupesc, când în Cer – ca om ceresc sau duh spaţial. în scurgerea acestui timp, omul a trăit sute şi mii de vieţi. Unele din ele au fost mai bune, altele mai zbuciumate, unele mai înţelepte, altele pline de ticăloşii’. Dar, în fine, legea evoluţiei 1-a împins mereu mai sus. Timpul trece încet, dar secolele se înşiră, şi iată că a sosit finalul şcolii planetare. Acum se face marea alegere, acum are loc marele examen al acestei existenţe ciclice de aproximativ 26.000 de ani.

Pentru acest examen, amănunţit şi nepărtinitor, însuşi Guvernatorul solar se coboară din Tronul măririi Sale şi înconjurat de Juriul Său solar, compus din sfintele duhuri angelice solare, vine spre Pământ şi îşi stabileşte Judecata în atmosfera fluidică a Lunii noastre. La această Judecată divină asistă fără consultare Juriul Pământului, format din marile entităţi conducătoare ale planetei noastre, care de acum nu mai au nici un cuvânt, ele asistând doar ca simpli martori la sfânta şi divina Judecată. Unul câte unul, duhurile Pământului, care au terminat ciclul şederii lor pe această planetă, trec pe dinaintea Domnului şi a îngerilor Săi. Negrăita ştiinţă a Divinului solar vede meritele fiecăruia, şi cei buni şi drepţi sunt trecuţi la dreapta Lui, iar cei nevrednici la stânga. Entităţile spirituale tremură din toată fiinţa lor, stând în faţa Divinului solar, la Judecata făcută în numele Tatălui ceresc. înfricoşate sunt sufletele lor, căci ştiu că dreaptă e Judecata Celui care străluceşte cu o lumină orbitoare în faţa lor. Acum văd toată grozăvia conduitei lor, cât au stat pe acest glob.

Cei care au dus o existenţă din bine în mai bine, vor fi conduşi de îngerii solari pe o altă planetă, mai avansată, iar cei care au stagnat, din existenţă în existenţă – opunându-se curentului evolutiv, prin liberul lor arbitru, rău aplicat – vor fi luaţi de alţi îngeri şi duşi pe o planetă inferioară a sistemului nostru. Aici duhul leneş se va trezi din toropeala sa şi nu va mai ignora legile cereşti şi omeneşti. Insă, de multe ori, aceste duhuri sunt duse pe un alt soare, daţi în primire Guvernatorului altui sistem, pentru a fi repartizaţi pe una din planetele acelui sistem, de o evoluţie asemănătoare cU a Pământului nostru.

Entităţile spirituale rămase în urmă cu evoluţia lor nu mai pot fi reţinute în jurul Pământului, pentru că în locul valului de spirite de care aparţin şi care trebuie să plece, soseşte un alt val de duhuri, de pe o altă planetă, inferioară Pământului, val sosit aici să-şi facă noua şcoală ciclică, planetară, superioară celei precedente. Astfel, val după val, pleacă, şi alte valuri de duhuri sosesc. Acest ciclu se va repeta miliarde de ani, până ce planeta noastră va ajunge la finele existenţei sale.

Aproximativ la fiecare 26.000 de ani are loc, în faţa divinului nostru Stăpân, marea Judecată, de care vorbeşte şi Sfânta Scriptură.

Prin urmare, pe acest glob terestru, omul trece prin trei feluri de judecăţi:

  1. judecăţile din timpul unei întrupări;
  2. judecăţile de după fiecare întrupare;
  3. Judecata divină de la finele şcolii planetare.

Doamne, dă tărie sufletului meu să nu mai greşesc, şi astfel să nu mă ruşinez, de faptele mele, în faţa gloriei Tale! Fă Doamne, ca sufletul meu să fie conştient de Legile Tale, ca astfel să mă întorc cât mai curând în sânul Tău, de unde am purces cândva, în noaptea adâncă a miliardelor de ani. Amin.”