ATRAGEREA BOLILOR PRIN AUTOCOMPĂTIMIRE…TERMINĂ CU OBICEIUL ! ” …Cei care se tot gândesc la o boală, cei care cred că au făcut „ceva” care îi va îmbolnăvi, cei care se autocompătimesc, într-adevăr îşi cauzează boala. Există un dicton extraordinar de real: „Boala vine chemată!” Probabil că ţi s-a spus: „să nu stai în curent că răceşti”, iar afirmaţia asta ai contabilizat-o ca pe un fapt. O asemenea acceptare transformă învăţarea într-un sistem de credinţă. Data următoare stând în curent, datorită acestei credinţe contezi pe apariţia răcelii. Continuarea poveştii o cunoşti: o altă dată când stai din nou în curent îţi întăreşti corelaţia cauză-efect; eşti mai convins că răceşti din nou. Şi gata! O ai! Eşti permanent înconjurat de bacterii şi viruşi, dar ei sunt ţinuţi în şah de sistemul tău imunitar. Mentalul tău poate în aceeaşi măsură să dea frâu liber sau să înfrâneze sistemul imunitar. Medicii se apropie încet, dar tot mai mult de momentul în care vor accepta total că mentalul nostru este capabil să modifice starea corporală. Faptul că o poate strica, l-au acceptat de decenii ! Aveţi mare grijă: • De la aşteptările cu caracter negativ ne îmbolnăvim. • Aşteptările pozitive ne însănătoşesc. Ambele procese au loc cu aceeaşi eficacitate. Sub influenţe fortifiante, aceste aşteptări devin tot mai eficace. Are un efect fortifiant dacă noi spunem sau îi auzim pe alţii spunând. Ceva în acest sens. Imaginaţia are de asemenea un efect de întărire la fel ca şi formarea imaginii şi conştientizarea rezultatului. Un bărbat merge la medic. I se face anamneză (datele privind evoluţia suferinţei sale), după care i se prescrie un medicament. Pacientul merge la farmacie, cumpără pastilele prescrise, le ia să zicem una la patru ore şi se însănătoşeşte. Medicul nu i-a găsit nimic maladiv, în reţetă i-a prescris doar tablete de dextroză. Numai încrederea în medic şi în efectul medicamentului prescris şi-au făcut efectul (cunoscut sub numele de efect placebo); medicul a prescris un medicament neutru, dar ştia că sarcina de vindecare o va duce la bun sfârşit psihicul pacientului. (Era un doctor priceput!) Şi tu îţi poţi pune psihicul la lucru, iar prin asta te ajuţi pe tine însuţi şi pe alţii în aceeaşi măsură. Poţi alina o durere în Alfa, o poţi alina şi în Teta (de exemplu sub hipnoză sau anestezie generală); există însă şi o metodă extrem de simplă pentru alinarea unei dureri direct în Beta. Are efecte remarcabile în cazul durerilor cronice şi acute. Prin durere, corpul te atenţionează că zona respectivă are ceva care nu este în regulă. Dacă eşti în tratament şi durerea nu încetează, iată ce ai de făcut: a) Indică cu degetul arătător spre locul dureros. b) Dacă ai căuta un container pentru durere, ce capacitate ar trebui să aibă: cât o cutie de conserve, cât un flacon de l litru, cât o damigeana de 20 de litri, cât o cisternă de cale ferată etc? c) Dacă durerea ar avea culoare, a ta cum ar fi? d) Dacă durerea ar avea gust, a ta ce gust ar avea? e) Dacă durerea ar avea miros, cum ar mirosi a ta? f) Reia după câteva minute etapele (a) – (e) şi observă ce schimbări au avut loc între timp, în ceea ce priveşte locul, volumul, culoarea, gustul, mirosul. g) Dacă mai persistă, repetă ciclul, după care va trece în aşa măsură, încât nici măcar n-o mai poţi localiza! Nu este nici o scamatorie în toată treaba aceasta. Durerea este ceva subiectiv; este deci afacerea emisferei cerebrale drepte. Materializând-o, dându-i volum, formă, culoare etc., imediat devine obiectivă; devenind obiectivă, creierul tău începe să sintetizeze endorfine şi să le canalizeze spre locul împricinat. Câteodată durerea este atât de veche, încât o considerăm proprietate personală, spunând: „Durerea mea…” Ca să complicăm şi mai mult, îi dăm şi un titlu cu localizare: „Durerea mea de încheieturi…” O durere cronică este deja un obicei. De ce să suferi? Scapă de acea credinţă şi aşteptare că neapărat trebuie să ai dureri! Termină cu obiceiul !…” DAN SERACU – ”Autocontrolul pas cu pas, inițierea”

ATRAGEREA BOLILOR PRIN AUTOCOMPĂTIMIRE...TERMINĂ CU OBICEIUL !                     " ...Cei care se tot gândesc la o boală, cei care cred că au făcut „ceva" care îi va îmbolnăvi, cei care se autocompătimesc, într-adevăr îşi cauzează boala. Există un dicton extraordinar de real: „Boala vine chemată!" Probabil că ţi s-a spus: „să nu stai în curent că răceşti", iar afirmaţia asta ai contabilizat-o ca pe un fapt. O asemenea acceptare transformă învăţarea într-un sistem de credinţă. Data următoare stând în curent, datorită acestei credinţe contezi pe apariţia răcelii. Continuarea poveştii o cunoşti: o altă dată când stai din nou în curent îţi întăreşti corelaţia cauză-efect; eşti mai convins că răceşti din nou. Şi gata! O ai! Eşti permanent înconjurat de bacterii şi viruşi, dar ei sunt ţinuţi în şah de sistemul tău imunitar. Mentalul tău poate în aceeaşi măsură să dea frâu liber sau să înfrâneze sistemul imunitar. Medicii se apropie încet, dar tot mai mult de momentul în care vor accepta total că mentalul nostru este capabil să modifice starea corporală. Faptul că o poate strica, l-au acceptat de decenii ! Aveţi mare grijă: • De la aşteptările cu caracter negativ ne îmbolnăvim. • Aşteptările pozitive ne însănătoşesc. Ambele procese au loc cu aceeaşi eficacitate. Sub influenţe fortifiante, aceste aşteptări devin tot mai eficace. Are un efect fortifiant dacă noi spunem sau îi auzim pe alţii spunând. Ceva în acest sens. Imaginaţia are de asemenea un efect de întărire la fel ca şi formarea imaginii şi conştientizarea rezultatului. Un bărbat merge la medic. I se face anamneză (datele privind evoluţia suferinţei sale), după care i se prescrie un medicament. Pacientul merge la farmacie, cumpără pastilele prescrise, le ia să zicem una la patru ore şi se însănătoşeşte. Medicul nu i-a găsit nimic maladiv, în reţetă i-a prescris doar tablete de dextroză. Numai încrederea în medic şi în efectul medicamentului prescris şi-au făcut efectul (cunoscut sub numele de efect placebo); medicul a prescris un medicament neutru, dar ştia că sarcina de vindecare o va duce la bun sfârşit psihicul pacientului. (Era un doctor priceput!) Şi tu îţi poţi pune psihicul la lucru, iar prin asta te ajuţi pe tine însuţi şi pe alţii în aceeaşi măsură. Poţi alina o durere în Alfa, o poţi alina şi în Teta (de exemplu sub hipnoză sau anestezie generală); există însă şi o metodă extrem de simplă pentru alinarea unei dureri direct în Beta. Are efecte remarcabile în cazul durerilor cronice şi acute. Prin durere, corpul te atenţionează că zona respectivă are ceva care nu este în regulă. Dacă eşti în tratament şi durerea nu încetează, iată ce ai de făcut: a) Indică cu degetul arătător spre locul dureros. b) Dacă ai căuta un container pentru durere, ce capacitate ar trebui să aibă: cât o cutie de conserve, cât un flacon de l litru, cât o damigeana de 20 de litri, cât o cisternă de cale ferată etc? c) Dacă durerea ar avea culoare, a ta cum ar fi? d) Dacă durerea ar avea gust, a ta ce gust ar avea? e) Dacă durerea ar avea miros, cum ar mirosi a ta? f) Reia după câteva minute etapele (a) - (e) şi observă ce schimbări au avut loc între timp, în ceea ce priveşte locul, volumul, culoarea, gustul, mirosul. g) Dacă mai persistă, repetă ciclul, după care va trece în aşa măsură, încât nici măcar n-o mai poţi localiza! Nu este nici o scamatorie în toată treaba aceasta. Durerea este ceva subiectiv; este deci afacerea emisferei cerebrale drepte. Materializând-o, dându-i volum, formă, culoare etc., imediat devine obiectivă; devenind obiectivă, creierul tău începe să sintetizeze endorfine şi să le canalizeze spre locul împricinat. Câteodată durerea este atât de veche, încât o considerăm proprietate personală, spunând: „Durerea mea..." Ca să complicăm şi mai mult, îi dăm şi un titlu cu localizare: „Durerea mea de încheieturi..." O durere cronică este deja un obicei. De ce să suferi? Scapă de acea credinţă şi aşteptare că neapărat trebuie să ai dureri! Termină cu obiceiul !..."                                           DAN SERACU - ”Autocontrolul pas cu pas, inițierea”

ATRAGEREA BOLILOR PRIN AUTOCOMPĂTIMIRE...TERMINĂ CU OBICEIUL !                     " ...Cei care se tot gândesc la o boală, cei care cred că au făcut „ceva" care îi va îmbolnăvi, cei care se autocompătimesc, într-adevăr îşi cauzează boala. Există un dicton extraordinar de real: „Boala vine chemată!" Probabil că ţi s-a spus: „să nu stai în curent că răceşti", iar afirmaţia asta ai contabilizat-o ca pe un fapt. O asemenea acceptare transformă învăţarea într-un sistem de credinţă. Data următoare stând în curent, datorită acestei credinţe contezi pe apariţia răcelii. Continuarea poveştii o cunoşti: o altă dată când stai din nou în curent îţi întăreşti corelaţia cauză-efect; eşti mai convins că răceşti din nou. Şi gata! O ai! Eşti permanent înconjurat de bacterii şi viruşi, dar ei sunt ţinuţi în şah de sistemul tău imunitar. Mentalul tău poate în aceeaşi măsură să dea frâu liber sau să înfrâneze sistemul imunitar. Medicii se apropie încet, dar tot mai mult de momentul în care vor accepta total că mentalul nostru este capabil să modifice starea corporală. Faptul că o poate strica, l-au acceptat de decenii ! Aveţi mare grijă: • De la aşteptările cu caracter negativ ne îmbolnăvim. • Aşteptările pozitive ne însănătoşesc. Ambele procese au loc cu aceeaşi eficacitate. Sub influenţe fortifiante, aceste aşteptări devin tot mai eficace. Are un efect fortifiant dacă noi spunem sau îi auzim pe alţii spunând. Ceva în acest sens. Imaginaţia are de asemenea un efect de întărire la fel ca şi formarea imaginii şi conştientizarea rezultatului. Un bărbat merge la medic. I se face anamneză (datele privind evoluţia suferinţei sale), după care i se prescrie un medicament. Pacientul merge la farmacie, cumpără pastilele prescrise, le ia să zicem una la patru ore şi se însănătoşeşte. Medicul nu i-a găsit nimic maladiv, în reţetă i-a prescris doar tablete de dextroză. Numai încrederea în medic şi în efectul medicamentului prescris şi-au făcut efectul (cunoscut sub numele de efect placebo); medicul a prescris un medicament neutru, dar ştia că sarcina de vindecare o va duce la bun sfârşit psihicul pacientului. (Era un doctor priceput!) Şi tu îţi poţi pune psihicul la lucru, iar prin asta te ajuţi pe tine însuţi şi pe alţii în aceeaşi măsură. Poţi alina o durere în Alfa, o poţi alina şi în Teta (de exemplu sub hipnoză sau anestezie generală); există însă şi o metodă extrem de simplă pentru alinarea unei dureri direct în Beta. Are efecte remarcabile în cazul durerilor cronice şi acute. Prin durere, corpul te atenţionează că zona respectivă are ceva care nu este în regulă. Dacă eşti în tratament şi durerea nu încetează, iată ce ai de făcut: a) Indică cu degetul arătător spre locul dureros. b) Dacă ai căuta un container pentru durere, ce capacitate ar trebui să aibă: cât o cutie de conserve, cât un flacon de l litru, cât o damigeana de 20 de litri, cât o cisternă de cale ferată etc? c) Dacă durerea ar avea culoare, a ta cum ar fi? d) Dacă durerea ar avea gust, a ta ce gust ar avea? e) Dacă durerea ar avea miros, cum ar mirosi a ta? f) Reia după câteva minute etapele (a) - (e) şi observă ce schimbări au avut loc între timp, în ceea ce priveşte locul, volumul, culoarea, gustul, mirosul. g) Dacă mai persistă, repetă ciclul, după care va trece în aşa măsură, încât nici măcar n-o mai poţi localiza! Nu este nici o scamatorie în toată treaba aceasta. Durerea este ceva subiectiv; este deci afacerea emisferei cerebrale drepte. Materializând-o, dându-i volum, formă, culoare etc., imediat devine obiectivă; devenind obiectivă, creierul tău începe să sintetizeze endorfine şi să le canalizeze spre locul împricinat. Câteodată durerea este atât de veche, încât o considerăm proprietate personală, spunând: „Durerea mea..." Ca să complicăm şi mai mult, îi dăm şi un titlu cu localizare: „Durerea mea de încheieturi..." O durere cronică este deja un obicei. De ce să suferi? Scapă de acea credinţă şi aşteptare că neapărat trebuie să ai dureri! Termină cu obiceiul !..."                                           DAN SERACU - ”Autocontrolul pas cu pas, inițierea”