Adevărata cauză a schimbărilor de climă, activării vulcanilor, intensificării activității seismice, etc., o reprezintă apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumită intermediar 2003 UB 313 și cunoscută în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împărăției, planeta Crucii, planeta Roșie, etc. A primit denumirea oficială de Eris în urma hotărârii Uniunii Astronomice Internaționale de la Praga, din august 2006.
Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea:
– a fost observată la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California).
– a fost descoperită de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, după fotografiile luate la data de mai sus.
– observațiile ulterioare publicate în octombrie 2005 au arătat că posedă un satelit denumit Dysnomia (Gabriel).
Apropierea periodică (3600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pământ generează și numeroase modificări ale climei, una fiind încălzirea globală cu consecința ei firească – topirea ghețarilor. Ghețarii, conținând apă dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termo-salin, care permite deplasarea Gulfstream-ului spre nord, și înghețarea unor zone întinse din nord-vestul Europei și nord-estul SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pământ:
1. Acum 7200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de “potopul” lui Noe: “Schimbări bruște de temperatură… furtuni violente… avalanșe de ape provenite din Antarctica… au ieșit din “închisoarea lor de gheață”… dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine consideră că, periodic, din calota glaciară a Antarcticii se desprind bucăți uriașe, care creează o maree uriașă” (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planetă, Ed. Aldopress, București).
2. Acum 3600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: “La mijlocul mileniului al doilea Î.Cr., Pământul a suferit… mari cataclisme. Un corp ceresc, recent pătruns în sistemul solar – o nouă cometă – s-a apropiat foarte mult de Pământ… dispariția ulterioară a stratului glaciar” (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, București).
3. Situația prezentă – topirea ghețarilor de la Poli se face într-un ritm accentuat. Modificările de climă, geologice, etc., se vor accentua deoarece planeta Eris/ Nibiru nu a trecut nici măcar pe lângă Pluto, apropierea maximă de Pământ fiind așteptată în perioada 2010 – 2012. În prezent fenomene identice (încălzire globală, activare vulcani etc.) au loc și la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeași: Eris/ Nibiru.
Cateva exemple:
1. Luna Triton a lui Neptun se încalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
2. Pluto trăiește o încalzire formidabilă (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
3. Erupție vulcanică pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
4. Încălzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).
5. Încălzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetătorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) – departamentul de fizică și astronomie, și cei de la Universitatea din Boston au remarcat că temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decât prevăzuseră. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesară reexaminarea ipotezelor de bază referitoare la atmosfera planetară și determinarea cauzei încălzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemănător și la nivelul planetei Marte, concluzionând: “Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei.”
Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri,
la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri,
la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. ……..
Cateva argumente suplimentare că planeta Eris este Nibiru:
1. Numărul sateliților săi. Referindu-se la aceștia, Z. Sitchin, în lucrarea menționată, nota următoarele: “Patru sateliți… aveau o mișcare de rotație rapidă… “învârtindu-se ca niște vârtejuri”… alți trei sateliți – Vântul Turbat, Vârtejul și Vântul Neântrecut… folosindu-și sateliții în postură de “care de asalt”, el (Nibiru – n.a) a trimis înainte vânturile… pe toți cei șapte… erau gata de luptă.”
Pe Google, la: transneptunian object wikipedia, se poate vedea că, în afară de Pluto și Eris, mai există alte șapte corpuri cerești, descoperite, în majoritatea lor, de M. Brown, C. Trujillo, D. Rabinowitz. Dimensiunile lor aproximative sunt:
– Eris: 2400 km
– Santa (2003 EL 61): 1800 km
– 2005 Fy 9: 1800 km
– Sedna: 1800 km
– Orcus: 1800 km
– Quaoar: 1200 km
– Ixion: 1000 km
– Varuna: 1000 km
2. Scrierile sumeriene afirmă că la începutul formării sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) și Pământul. Recent, profesorul M. Brown, în revista Nature, a demonstrat că planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastică coliziune cu un alt corp ceresc la ânceputul formării sistemului solar.
În cele ce urmează voi evidentia legatura dintre planeta Eris (denumirea intermediară a fost 2003 UB 313) și scrierile Antichitatii, unde aparea cel mai frecvent cu numele de Nibiru:
– În 2003, an în care a fost observată (comunicarea oficială), revista Science et Vie (nr. din februarie) prezenta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, identică cu traiectoria planetei Nibiru/ Marduk prezentată de Z. Sitchin.
– In 2005, la câteva luni după ce a fost descoperită, astronomi eminenți din 19 țări s-au reunit la Vatican unde exista un Centru Astronomic aflat n legătură prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).
– Pe 01.08 2005 ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savanții care au denumit astfel planeta Nibiru cunoțteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3=313=7) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3=2003=5): Soare, Mercur, Venus, Pamant, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediară nu este întâmplător: 12. Atâtea corpuri cerețti cunoșteau sumerienii.” În acest sens, în lucrarea A Douasprezecea Planeta , Z. Sitchin, scria: “UB-ul consta din șapte părți, numite (în acadianî) giparu (adapost pentru noapte).” Nu e nici un dubiu că aceasta e originea credinței anticilor n “șapte ceruri”.
– La sfârșitul lui aprilie 2006 a fost data publicării dimensiunii planetei Eris, în urma observațiilor realizate prin telescopul Hubble: 2400 km, cu o marjă de incertitudine de 97 km.
– În anul 1991, în lucrarea Biblia și OZN-urile (Ed. SITI, București), bazându-mă pe datele Apocalipsei/ Revelației, am dat dimensiunea unei posibile stații planetare. Aceasta era de 2400 km. Ultima Carte a Bibliei dă detalii despre planeta Eris (capitolul 21: 2, 12, 16), pe care o denumește Noul Ierusalim (Eris-Salim), dându-i diametrul și suprafața:
a) diametrul: 12.000 x 200 m (1 stadiu) = 2400 km.
b) suprafața: 2400 km (lungimea) x 2400 km (lățimea) x 12 (temelii sau etaje) = 69.120.000 km pătrați.
Scrierile antice notau și aspectul de cometă (cauzatoare de mari dezastre) al planetei Eris/ Nibiru, exercitat, cel mai probabil, printr-unul din sateliții si:
3. Anticii:
a) Scrierile sumeriene, acum 7200 de ani: “O planetă care se mișca foarte repede, după o orbită eliptică, asemănătoare cu cea a unei comete” (Z. Sitchin, A Douasprezecea Planeta).
b) “Stralucirea Lui (Yahweh/ Anu, Conducătorul planetei Zeilor – n.a) este ca lumina Soarelui… o flacără arzătoare călca pe urmele Lui” (Habacuc 3:4-5).
c) Acum 3600 de ani: “O cometă… la mijlocul mileniului al II-lea Î.Cr., s-a apropiat foarte mult de Pământ” (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
4. Situația prezentă:
– Profesorul M. Brown a afirmat că planeta 2003 EL 61 poate suferi atracția planetei Neptun și să se transforme în cea mai luminoasă cometă văzută vreodată, de cel puțin 6000 de ori mai strălucitoare decât cometa Hale Bopp.
– Trecerea planetei Eris printre Marte si Jupiter este așteptată în perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pământ. Nu întâmplător, pe 20.06.2007, NASA a lansat sonda spațială Dawn (Aurora, zorile), care a ajuns în Centura de asteroizi în 2011.
– Închei expunând explicația logică a procesului de încălzire a Pământului, ca și a celorlalte planete din sistemul nostru solar, care a fost furnizată de I. Velikovsky, în 1950, în lucrarea menționată: “Două corpuri cerești au fost atrase unul spre celălalt. Masele interioare ale Pământului au suferit o impingere spre periferie. Pământul, perturbat în mișcarea sa de rotație, s-a încălzit.”
Articol/informații preluate de la adresa: http://www.mihneafiran.ro/
Informații /detalii și în cartea lui Cristian Negureanu :
“ Planeta Eris și încălzirea globală”, Ed. ANTET XX PRESS, 2007
