Planeta Eris şi încălzirea globală

Planeta Eris şi încălzirea globală

eris

Adevărata luptă pentru salvarea Planetei Pământ s-a dat în Înalt, de către forţe superioare civilizaţiei umane. Iar CERUL a coborât şi pe PĂMÂNT !

………………………………………………………………………………………………………………………..

Un articol publicat cu mai mult timp în urmă ce prezintă lucruri interesante….

  [Adevărata cauză a schimbărilor de climă, activării vulcanilor, intensificării activităţii seismice etc, o reprezintă apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumită intermediar 2003 UB 313 şi cunoscută în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împărăţiei, planeta Crucii, planeta Roşie etc. A primit denumirea oficială de Eris în urma hotărârii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006.

Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea:
– a fost observată la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California).
– a fost descoperită de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, după fotografiile luate la data de mai sus.
– observaţiile ulterioare publicate în octombrie 2005 au arătat că posedă un satelit denumit Dysnomia (Gabriel).

  Apropierea periodică (3600 de ani) a planetei Eris/ Nibiru de Pământ generează şi numeroase modificări ale climei, una fiind încălzirea globală cu consecinţa ei firească – topirea gheţarilor. Gheţarii, conţinând apă dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termo-salin, care permite deplasarea Gulfstream-ului spre nord, şi îngheţarea unor zone întinse din nord-vestul Europei şi nord-estul SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor două treceri ale planetei Zeilor printre Marte şi Jupiter, locul maxim al apropierii de Pământ:

  1. Acum 7200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de “potopul” lui Noe: “Schimbări bruşte de temperatură… furtuni violente… avalanşe de ape provenite din Antarctica… au ieşit din “închisoarea lor de gheaţă”… dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine consideră că, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucăţi uriaşe, care creează o maree uriaşă” (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planetă, Ed. Aldopress, Bucureşti).
  2. Acum 3600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: “La mijlocul mileniului al doilea Î.Cr., Pământul a suferit… mari cataclisme. Un corp ceresc, recent pătruns în sistemul solar – o nouă cometă – s-a apropiat foarte mult de Pământ… dispariţia ulterioară a stratului glaciar” (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucureşti).
  3. Situaţia prezentă – topirea gheţarilor de la Poli se face într-un ritm accentuat. Modificările de climă, geologice etc. se vor accentua deoarece planeta Eris/ Nibiru nu a trecut nici măcar pe lângă Pluto, apropierea maximă de Pământ fiind aşteptată în perioada 2010 – 2012. În prezent fenomene identice (încălzire globală, activare vulcani etc.) au loc şi la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeaşi: Eris/ Nibiru.

Cateva exemple:

  1. Luna Triton a lui Neptun se încălzeşte (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
  2. Pluto trăieşte o încălzire formidabilă (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
  3. Erupţie vulcanică pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
  4. Încălzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).
  5. Încălzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetătorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) – departamentul de fizică şi astronomie, şi cei de la Universitatea din Boston au remarcat că temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decât prevăzuseră. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesară reexaminarea ipotezelor de bază referitoare la atmosfera planetară şi determinarea cauzei încălzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemanător si la nivelul planetei Marte, concluzionând: “Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei.”

Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri,

la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri,

 la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. ……..

Câteva argumente suplimentare că planeta Eris este Nibiru:

  1. Numărul sateliţilor săi. Referindu-se la aceştia, Z. Sitchin, în lucrarea menţionată, nota următoarele: “Patru sateliţi… aveau o mişcare de rotaţie rapidă… “învârtindu-se ca nişte vârtejuri”… alţi trei sateliţi – Vântul Turbat, Vârtejul şi Vântul Neântrecut… folosindu-şi sateliţii în postura de “care de asalt”, el (Nibiru – n.a) a trimis înainte vânturile… pe toţi cei şapte… erau gata de luptă.”

Pe Google, la: transneptunian object wikipedia, se poate vedea că, în afară de Pluto şi Eris, mai există alte şapte corpuri cereşti, descoperite, în majoritatea lor, de M. Brown, C. Trujillo, D. Rabinowitz. Dimensiunile lor aproximative sunt:

– Eris: 2400 km
– Santa (2003 EL 61): 1800 km
– 2005 Fy 9: 1800 km
– Sedna: 1800 km
– Orcus: 1800 km
– Quaoar: 1200 km
– Ixion: 1000 km
– Varuna: 1000 km

  1. Scrierile sumeriene afirmă că la începutul formării sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter) şi Pământul. Recent, profesorul M. Brown, în revista Nature, a demonstrat că planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastică coliziune cu un alt corp ceresc la începutul formării sistemului solar.

  În cele ce urmează voi evidenţia legătura dintre planeta Eris (denumirea intermediară a fost 2003 UB 313) şi scrierile

 Antichităţii, unde apărea cel mai frecvent cu numele de Nibiru:

– În 2003, an în care a fost observată (comunicarea oficială), revista Science et Vie (nr. din februarie) prezentă traiectoria eliptică a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, indentică cu traiectoria planetei Nibiru/ Marduk prezentată de Z. Sitchin.

– În 2005, la cateva luni după ce a fost descoperită, astronomi eminenţi din 19 ţări s-au reunit la Vatican unde există un Centru Astronomic aflat în legătură prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).

 – Pe 01.08 2005 ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savanţii care au denumit astfel planeta Nibiru cunoşteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3=313=7) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealaltă grupă era formată din restul de 5 planete (2+0+0+3=2003=5): Soare, Mercur, Venus, Pământ, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediară nu este întâmplător: 12. Atâtea corpuri cereşti cunoşteau sumerienii.”

În acest sens, în lucrarea A Douasprezecea Planetă , Z. Sitchin, scria: “UB-ul constă din şapte părţi, numite (în acadiană) giparu (adăpost pentru noapte).” Nu e nici un dubiu că aceasta e originea credinţei anticilor în “şapte ceruri”.


– La sfarşitul lui aprilie 2006 a fost dată publicităţii dimensiunea planetei Eris, iîn urma observaţiilor realizate prin telescopul Hubble: 2400 km, cu o marjă de incertitudine de 97 km.

– În anul 1991, în lucrarea Biblia şi OZN-urile (Ed. SITI, Bucureşti), bazându-mă pe datele Apocalipsei/ Revelaţiei, am dat dimensiunea unei posibile staţii planetare. Aceasta era de 2400 km. Ultima Carte a Bibliei dă detalii despre planeta Eris (capitolul 21: 2, 12, 16), pe care o denumeste Noul Ierusalim (Eris-Salim), dându-i diametrul şi suprafaţa:


  1. a) diametrul: 12.000 x 200 m (1 stadiu) = 2400 km.

  2. b) suprafaţa: 2400 km (lungimea) x 2400 km (latimea) x 12 (temelii sau etaje) = 69.120.000 km pătraţi.

Scrierile antice notau şi aspectul de cometă (cauzatoare de mari dezastre) al planetei Eris/ Nibiru, exercitat, cel mai probabil, printr-unul din sateliţii săi:

  1. Anticii

  2. a) Scrierile sumeriene, acum 7200 de ani: “O planeta care se mişcă foarte repede, după o orbită eliptică, asempănătoare cu cea a unei comete” (Z. Sitchin, A Douasprezecea Planetă).

  3. b) “Strălucirea Lui (Yahweh/ Anu, Conducatorul planetei Zeilor – n.a) este ca lumina Soarelui… o flacără arzătoare călca pe urmele Lui” (Habacuc 3:4-5).

  4. c) Acum 3600 de ani: “O cometă… la mijlocul mileniului al II-lea Î.Cr., s-a apropiat foarte mult de Pământ” (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucureşti).
  5. Situaţia prezentă

Profesorul M. Brown a afirmat că planeta 2003 EL 61 poate suferi atracţia planetei Neptun şi să se transforme în cea mai luminoasă cometă văzută vreodată, de cel puţin 6000 de ori mai strălucitoare decât cometa Hale Bopp.

Trecerea planetei Eris printre Marte şi Jupiter este aşteptată în perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pământ. Nu întâmplător, pe 20.06.2007, NASA va lansa sonda spaţială Dawn (Aurora, zorile), care va ajunge în Centura de asteroizi în 2011.

Închei expunând explicaţia logică a procesului de încălzire a Pământului, ca şi a celorlalte planete din sistemul nostru solar, care a fost furnizată de I. Velikovsky, în 1950, în lucrarea menţionată: “Două corpuri cereşti au fost atrase unul spre celălalt. Masele interioare ale Pământului au suferit o împingere spre periferie. Pământul, perturbat în mişcarea sa de rotaţie, s-a încălzit.”]

 Articol preluat de la adresa: http://www.mihneafiran.ro/articole_rezultat.php?id=19

În 2007 a  apărut şi cartea lui Cristian Negureanu  “ Planeta Eris si încălzirea globală”, Ed. ANTET XX PRESS, 2007