,,Toate marile religii – crestinism, islam sau iudaism – se bazeaza pe acelasi concept: existenta unui singur Dumnezeu.In esenta lor, toate au ca misiune reunirea fiintei umane cu Divinitatea suprema.
Omenirea intreaga, fie catolic sau protestant, evreu sau musulman, indian sau mormon, se straduieste de mii de ani sa-L redescopere pe Dumnezeu, pe Creator si Adevarul Ultim, Divin.
Asadar, daca toate aceste religii tind sa-l apropie pe om de aceeasi Divinitate, atunci de ce sunt necesare atat de multe? De ce nu exista oare doar o singura cale? Iata si un posibil raspuns:
Toate religiile de pe pamant seamana mai degraba cu niste carari care strabat versantul unui munte. Toate duc catre varf, doar ca potecile lor se opintesc cateodata la jumatatea drumului, alteori, la poalele unei stanci.
Este la fel de evident ca si fiintele pamantene simt in adancul sufletului lor o chemare catre Creatorul lor. Asta le indeamna sa incerce sa gaseasca si sa ,, relege ” o forma de comunicare cu Divinul.
Sufletul fiecarui om se afla insa pe un nivel diferit de dezvoltare spirituala. Nu toti oamenii percep aceasta ,, chemare ” la fel, nu toti au aceeasi educatie, aceeasi mostenire culturala, nu toti au acelasi nivel de vibratie interioara.
Unii cred in invataturile lui Buddha, spre exemplu, altii in mesajul Evangheliei lui Isus. Cert este ca si unii, si altii sunt convinsi ca nu pot urca singuri, se roaga sa fie ajutati.
Nici cel care crede in reincarnarea sufletului, nici cel care asteapta invierea din morti, nici cei care sunt convinsi de existanta unei vieti vesnice in alte dimensiuni nu raman pe dinafara. Cu totii isi gasesc corespondent credintei lor in una sau alta dintre religiile lumii. Daca vor.
Toate bisericile, sinagogile si templele din lume au ca menire sa-l apropie pe om de divinitatea sa, insa o fac pe anumite nivele de cunostiinta. Nicio comunitate religioasa nu poate satisface toate nevoile spirituale, in intregimea lor.
Indiferent de biserica, sinagoga sau templul la care se raporteaza fiecare om aspira, in cautarea si staruinta sa, catre o noua posibilitate de inaltare spirituala.
Lumea se simte, in ultima vreme, din ce in ce mai atrasa de lagatura sa cu divinul, iar bisericile sunt ca niste cuiburi din care oamenii au posibilitatea sa-si ia zborul, dupa ce le-au crescut aripile spirituale.
Unele biserici si-au pus insa colivii din aur deasupra lor, iar daca unora nu le-au crescut aripi, nu-i lasa nici pe altii sa zboare.
Zadarnice sunt toate. Zadarnica le este impotrivirea. Adevarata credinta si iubirea divina isi au salasul in inima omului si niciodata in genunchi.
Indiferent de religie, in fata lui Dumnezeu fiecare om este la fel de pretios si la fel de important, dupa cum sunt stradaniile lui.
Intoleranta religioasa este unul dintre flagelurile cu consecintele cele mai cutremuratoare din istoria umanitatii. „
Articol din Revista de spiritualitate – focul viu 24 octombrie 2011 Oradea
