[ De multe ori auzim oamenii spunand: “Ah, putin imi pasa de pace!” Ei isi inchipuie ca, “daca nu le pasa de pace”, totul va merge bine si vor fi fericiti…Dar ce reprezinta aceasta pace? Oare este usor sa posezi pacea si sa fii fericit?… Atat timp cat omul se supune naturii sale inferioare, instinctelor, poftelor, ambitiilor sale, el nu poate trai in pace…
…Pacea nu inseamna sa fii linistit cateva ore sau cateva zile, fiindca ne gasim in conditii placute sau singuri la munte. Pacea, adevarata pace asa cum o inteleg Initiatii, este o stare de constiinta superioara care necesita cunoasterea structurii omului si universului. Da, initiatii va vor raspunde, nu veti avea cu adevarat pace decat in ziua in care elementele diferitelor voastre corpuri (fizic, astral, mental, cauzal, budic, atmic) vor fi purificate, armonizate intre ele si vor vibra la unison cu regiunile cele mai inalte din univers.
Pacea este deci o stare de constiinta la care ajungem dupa o lunga lucrare de stapanire de sine si de armonizare interioara…Atunci cand ati obtinut adevarata pace, chiar daca aveti de infruntat greutati, necazuri, nu va veti clinti; desigur veti fi ingrijorati si suparati, dar numai in aparenta. In profunzime, pacea nu va va parasi, veti simti ca ea se afla mereu in voi…
…Asa cum nici o furtuna nu poate tulbura fundul marii.
Exista in adevarata pace ceva foarte vast si inalterabil, fiindca ea este o achizitie a sufletului si a spiritului..Adevarata pace se situeaza deci foarte sus: ea este un acord, o sinteza, o armonie a tuturor elementelor din noi. La fel si in cazul fericirii: ceea ce oamenii considera fericire nu inseamna, adesea, decat mici satisfactii de scurta durata…
…Ne inchipuim ca daca avem o casa, o sotie, vom fi fericiti, ca daca posedam celebritatea, stiinta sau frumusete, vom fi fericiti…nu ! De mii de ani, istoria lumii ne-a aratat ca fericirea nu se gaseste acolo, sau poate numai pentru o vreme. Obtinem una sau alta, dar ramanem nesatisfacuti si in interior este un vid, un vid imens, gata sa inghita totul.
Daca fericirea este atat de greu de obtinut si de mentinut, inseamna ca trebuie sa o cautam foarte sus, intr-o regiune unde materialele sunt inalterabile; ceea ce cere de la un om calitati deosebite si mai ales puritate, pentru ca numai ce este pur este inalterabil si poate dura.
Aceasta regiune exista in spatiu, dar si in noi insine si toti aceia care au descoperit-o se straduiesc sa gandeasca, sa iubeasca, sa actioneze si sa lucreze astfel incat sa traiasca in aceasta regiune pe care nimic nu o poate tulbura. Orice s-ar intampla, oricare ar fi conditiile, ei sunt fericiti pentru ca au intalnit elemente stabile, neschimbatoare, vesnice.
Adevarata fericire, asemenea pacii, este deci o stare care se caracterizeaza prin stabilitate…
…Fericirea nu este altceva decat o stare de constiinta, o modalitate de a intelege, de a simti, de a te comporta, o atitudine de viata, de aceea ea nu apartine decat acelora care stiu sa o gaseasca printr-o lucrare spirituala…
…Ce trebuie facut? Sa rugati natura voastra divina, principiul hristic, sa vina sa se instaleze in voi….Singura solutie este deci aceea de a pregati terenul, obtinand victorii asupra naturii inferioare in mai multe domenii, dar si totodata rugand Cerul, natura superioara, sa vina sa se instaleze si sa se manifeste in noi.
Iar atunci cand natura superioara a venit cu adevarat sa se instaleze in voi, atunci da, gustati o fericire inexprimabila. Sunteti fericiti si nu stiti macar pentru ce…Veti gasi ca este minunat sa traiti , sa respirati, sa mancati, sa vorbiti…sunteti fericiti pentru ca s-a adaugat ceva din inalt, care nu depinde de voi…ca o apa care curge din Cer, si sunteti uimiti sa descoperiti in voi insiva, fara incetare, aceasta minunata stare de constiinta. Va bucurati si nu stiti nici macar pentru ce. Iata adevarata fericire…
…Adevarata fericire este ca aerul pe care-l respiram: sunteti nevoiti sa cautati aer? Nu, aerul vine la voi , va inconjoara, sunteti cufundati in el si-l respirati fara sa va ganditi la el…Inspirati, expirati…inspirati, expirati…fericirea este respiratia sufletului. Respiratia nu a fost studiata din acest punct de vedere. Toate celelalte trebuie sa le cautam sau sa le cumparam, bucata cu bucata ca sa avem o bucurie, o placere, in timp ce aerul nu trebuie sa-l cautam, respiram fara incetare, chiar si atunci cand dormim.
S-ar putea spune ca respiratia a fost data omului pentru a-i arata ca tot ceea ce este tangibil, ca banii, posesiunile etc. nu se poate compara cu ceea ce este subtil, impalpabil, invizibil, cu acea lume eterica in care el este cufundat. Toti aceia care poseda constiinta faptului ca sunt cufundati in lumea eterica, in lumea spirituala, respira fara incetare si sunt fericiti datorita acestei respiratii.]
Extras din cartea “Grauntele fericirii”, de Omraam Michael Aivanhov
